Cum te motiveaza un interviu esuat

Nu am mai scris de mult...de ce? Pentru ca m-am afundat in problemele cotidiene: facturi lumina, gaze, telefon, internet, intretinere, cautarea unui loc de munca stabil care sa imbine motivarea materiala cu cea profesionala.

Astazi m-am decis sa scriu pentru ca se pare este "adevarata mea vocatie". Buuuuuun.

Pana in prezent am avut diverse joburi:

1. Am fost de doua ori dadaca unui copil atunci cand avea 3, respectiv 5 ani. Mi-am dat seama cat de greu le este femeilor sa aiba grija de un copil si cat de repede te seaca de energie.

2. Am impartit pliante pentru targuri de joburi ( ironic, stiu ).

3. Am lucrat in campanii electorale pentru diverse partide mai mult sau mai putin serioase.Practic trebuia sa merg din usa in usa sa promovez candidatul, inclusiv in weekend cand omul doarme. Am fost acuzata ca fur tara impreuna cu cei de la conducere, cu toate ca  eu doar umpleam casuta postala cu pliante in timpul acuzatiei . Am acordat mici atentii din partea partidului intr-un cartier mult prea colorat si pe timp de noapte .

3. Am impartit din nou pliante pentru un Plafar din piata Salajan .

4. Am fost chelnerita in Oktoberfest, loc unde am descoperit ca atata timp cat il bagi pe altul in groapa, totul e ok.

5. Am lucrat intr-un call center in care sunam oamenii sa ii invit la conferinte. Cred ca cel mai putin solicitant loc de munca: fara target, fara urlete, fara tipete, fara bani.
6.Am predat engleza la un centru de formare profesionala pentru adulti. Aici chiar imi facea placere sa merg la munca. As mai fi predat n continuare daca cele doua femei stiau sa administreze banii, sa dea salariile la timp, in loc sa ma tina voluntar.

7. Locul de munca din prezent este tot de call center, la o clinica privata. Este intr-adevar solicitant si prespune multitasking. Toate bune si frumoase, daca salariul ar fi mai maricel .

Motivul pentru care am enumerat locurile mele de munca este pentru a evidentia  lipsa de continuitate pe un anumit domeniu. Am absolvit o facultate de profil uman la Universitatea Bucuresti - uimitor am si licenta luata! Sunt la varsta la care incerc sa-mi dau seama ce vreau sa fac cu viata mea si totodata sa nu astept sa ma intretina parintii. 

Asta presupune sa am un job stabil, din care sa-mi pot plati facturile, iar in timpul liber sa imi caut ceva mai aproape de domeniul meu sau sa mai dau o meditatie.

La un moment dat, am fost la un interviu la Sanador pentru postul de receptionista. Asta nu inseamna ca vreau sa ma pensionez in domeniul medical, ci mai mult pentru bani. Si uite-ma pe mine alergand de la locul de munca din prezent catre ceea ce credeam eu ca poate fi  o sansa noua. Dupa ce am fost plimbata din cladirea din stanga in cea din dreapta, ajung intr-un final unde trebuie. Intru intr-un apartament de 5 camere pe un hol lung si ma uit de jur imprejur. Gasesc victorios camera in care era call centerul.  Inauntru ma intampina cei  3 angajati si o tanti care presupun ca era coordonator. Agitata, femeia m-a poftit sa ma asez si a inceput sa puna intrebarile clasice unui asemenea interviu. Am apreciat faptul ca a incercat sa ma traga de limba, avand in vedere ca muncesc pentru competitie. I-am explicat clar ca nu discut despre angajatorul curent si nu mi se pare etica atitudinea. Zambind tanti si imi spune calma "Dar nu vrei sa continui tot pe call center?". Acesta a fost momentul in care in mintea mea o dadeam cu capul de masa. I-am spus ca daca as fi vrut asta nu imi cautam alt loc de munca.  A tot incercat sa ma convinga, sa ma ia cu zaharelul. I-am spus ca, in afara de partea financiara nu am nici un motiv sa plec. E cald si bine. "Dar nu esti deloc receptiva, nu vrei sa vorbesti deloc", imi spunea dezamagita duduita. Cand am vazut ca o tine pe a ei i-am spus scurt si la obiect ca atitudinea este o bataie de joc,  ca mi se pare o lipsa de profesionalism si seriozitate.  Mi-am irosit timpul crezand ca este vorba despre alt job si nu stiu cum altii ar putea avea incredere in compania lor. Femeia a adoptat o atitudine defensiva. A inceput  sa se scuze si sa imi promita ca o sa ma sune cand  se va elibera postul de la receptie, insa acum au nevoie de o persoana in call center. Acest episod a durat 4 minute cred. 

A doua zi m-am dus bucuroasa la munca, in ciuda faptului ca stiam ca o sa fie la fel de obositor, dar macar stiam ca muncesc pentru o companie serioasa.

Dupa experienta asta frumoasa, am fost  saptamana asta la un alt interviu de data asta la Medicover, pentru postul de receptionista la administratie.Da, stiu, am ceva cu concurenta. Primul interviu a decurs foarte placut, cu intrebari standard, iar tipele erau foarte ok. Apoi am fost sunata pentru al doilea interviu, dupa care sa dau testele de perspicacitate, Excel si sa le dau 2-3 referinte pe care sa le contacteze ei. Si ma duc eu de Ziua Femeii plina de speranta si bucurie la acest interviu, fara sa ma mai intereseze ca am fost plimbata si redirectionata de la un etaj la altul. Cand intru in sala, disparusera tipele ok cu care ma obisnuisem, iar in locul lor ma asteptau un tip si o bunicuta care ma analizau din cap pana in picioare.  Pe langa faptul ca mi s-au pus aceleasi intrebari, incepusera cu exprimari de tipul "Dar nu ai fost deloc constanta in joburile tale. Dar ce e asa special la facultatea pe care ai terminat-o? Tu ce vrei de fapt de la viata ta? De ce nu lucrezi in domeniu? Ai cam multe frustrari. Vad conform cv-ului ca ai facut alegere gresita dupa alegere gresita. Trezeste-te la realitate, oricum nu e ca si cum castigi 1000 de euro si nu poti fara. Fa ceva pentru tine, ceva ce iti place. " Toata presiunea asta de la doi necunoscuti m-a facut sa izbucnesc in lacrimi ca sa nu ii injur. Tremuram din toate incheieturile. Acesti ilustri necunoscuti au intrat cu bocancii in viata mea si au inceput sa ma judece si sa-mi spuna cum sa-mi traiesc viata, sa-mi aleg prioritatile. Cu fata plansa, m-am dus la munca si, de cum am deschis usa, am vazut multe fete zambitoare care m-au intampinat. Mi-am dat seama ca pot trece peste orice. Nu e jobul meu ideal, dar macar colegii sunt super, iar sefii sunt intelegatori si te ajuta cand ai nevoie.

 Pe aceasta cale va multumesc voua, celor de la Medicover, ca mi-am dat seama ce conteaza cu adevarat: sa fii om si sa faci ce-ti place si mai ales sa apreciez locul de munca din prezent. Razi, ca dincolo poate fi mai rau.